clopotul tace ca un ecou parfumul florii în amurg MATSUO BASHO ( traducere Costel Zăgan)
rece de rece
ca apa albăstrită
cerul îngustat
Trad. Costel Zăgan
înaintare
împins de vântul toamnei
oprire spre iad
păianjen ucis
de ghilotina nopții
singurătatea
într-o oglindă
dimineața de toamnă
fața tatălui
Cum să nu lume-
timpul învingătorul
florilor de scai
(Traducere Costel Zăgan)
O adunare-
toate lumânările
compatibile
Caii în galop
și drumul ca un balon-
parfum violet
Verde imobil
florile magnoliei
mine antitanc
Prunii își aruncă
iar florile pe mese-
ploaie de sidef
Primăvara ca
un val urcă-n al meu trup
inima țipă
nu scheletele
închisori de mătase
ci hoții de flori
Val de mătase
ploaia de primăvară-n
azurul apei
Aud foarfece
le florarului am să
mă scol mai târziu
clopotul tace
ca un ecou parfumul
florii în amurg
Acest asfințit
de toamnă supranumit
țara umbrelor
Primăvara-n zori
debordează de viață
și-a mea umbră
Numai un organ
în noapte primăvara
are insomnii
(Traducere de Costel Zăgan)
Iar primăvara
patruzeci și trei de ani
ce orez alb
Câţi ani are luna
vreo 13 îmi zic-
nimic mai puțin!
rece de rece ca apa albăstrită cerul îngustat Trad. Costel Zăgan