clopotul tace ca un ecou parfumul florii în amurg MATSUO BASHO ( traducere Costel Zăgan)
Prunii își aruncă
iar florile pe mese-
ploaie de sidef
(Traducere Costel Zăgan)
Primăvara ca
un val urcă-n al meu trup
inima țipă
nu scheletele
închisori de mătase
ci hoții de flori
Val de mătase
ploaia de primăvară-n
azurul apei
Aud foarfece
le florarului am să
mă scol mai târziu
clopotul tace
ca un ecou parfumul
florii în amurg
Acest asfințit
de toamnă supranumit
țara umbrelor
Primăvara-n zori
debordează de viață
și-a mea umbră
Numai un organ
în noapte primăvara
are insomnii
(Traducere de Costel Zăgan)
Iar primăvara
patruzeci și trei de ani
ce orez alb
Câţi ani are luna
vreo 13 îmi zic-
nimic mai puțin!
Cum trece timpul
monotonele clipe-s
izvor de lacrimi
Copacul uscat
este gata să zboare-
sau dă în floare?
Călcând verdeaţa
eu parc-aș călca
un troian de nori
rece de rece ca apa albăstrită cerul îngustat Trad. Costel Zăgan
